Români, vi se pregăteşte ceva


Nu sunt xenofob de felul meu, dar sunt patriot, naţionalist, ce vreţi voi. Îmi iubesc ţara aşa cum e ea. Însă în momentul când citeşti o ştire de genul că ungurii vor autonomie în Transilvani, nu pot sta deoparte.

„Preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc (CNS), Izsak Balazs, a anunţat, sâmbătă (19 decembrie 2009), la Târgu Mureş, că a cerut Comisiei Permanente a organizaţiei să elaboreze un pachet de documente referitoare la doleanţele de autonomie ale secuimii, care să fie înaintate Guvernului de la Budapesta, în perspectiva preluării de către Ungaria a preşedinţiei rotative a UE la începutul lui 2011.

'Ne pregătim şi noi pentru viitoarele schimbări în politica europeană, în politica din Ungaria şi bineînţeles că ne pregătim şi pentru schimbările care vor avea loc şi la noi în România. Am cerut mandat pentru Comisia Permanentă să elaboreze un pachet de propuneri pentru Guvernul Ungariei în această privinţă', a arătat Izsak.

Acesta a precizat că există aşteptări 'faţă de un alt sprijin şi o altă modalitate de abordare din partea politicii Ungariei', unde se poate aştepta anul viitor o schimbare politică, în sensul revenirii FIDESz la conducerea ţării.

Liderul CNS crede că trebuie găsite elemente comune în dreptul european, care poate să reglementeze nivelul minim al acelor drepturi care să devină standarde internaţionale în privinţa protecţiei minorităţilor. 'Situaţia minorităţilor diferă. Acolo unde există posibilitatea şi sunt condiţii pentru autonomie teritorială, acolo autonomie teritorială. De pildă, cum este Ţinutul Secuiesc şi cum prevede Recomandarea 1201. Există angajament din partea României să fundamenteze politica minoritară pe Recomandarea 1201 a Consiliului Europei', a conchis Izsak”. (Sursa: AGERPRES)

Ca să fie treaba treabă, pe 05 iunie 2009, europarlamentarul Laszlo Tokes a declarat că „maghiarii au dreptul ca în Transilvania limba lor maternă să devină oficială şi ar fi demn ca românii să înveţe maghiara, dacă trăiesc în comunităţi ale acestei etniii”.

Mă doare capul când citesc aşa ceva. Fraţilor, nu vă convine, faceţi-vă bagajele şi fuguţa la voi în Ungaria. Uitaţi-vă în buletin şi citiţi cu voce tare (în română) ce scrie la cetăţenie. Nimeni nu vă opreşte cu forţa în România. Nu vă mai convine, valea. Şi încă ceva: „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil” (Constituţia României)

România este una din puţinele ţări care le acordă minorităţilor (tuturor minorităţilor, fără discriminare) avantaje enorme, nu uitaţi asta.

Un amic de al meu găsise soluţia pentru autonomia secuilor. Când Harghita şi Covasna şi-au exprimat dorinţa de deveni teritorii autohtone, amicul ăsta al meu mi-a spus că el al fi de acord. Am rămas uimit şi l-am întrebat de ce? Prietenul meu mi-a spus că ar fi de acord cu autonomia, dar numai în anumite condiţii şi m-a asigurat că în două două luni locuitorii din cele două judeţe vor veni în genunchi să se roage să-i primim înapoi.

Uitaţi scenariul prietenului meu (subliniez din start că nu sunt de acord cu aşa ceva, mi se pare inuman):

„Le dai autonomie. Îl izolezi. Bagi armata să facă o centură în jurul acestor judeţe şi nu laşi pe nimeni să iasă, decât dacă scrie pe buletin naţionalitate română şi în condiţia în care semnează o cerere că nu vrea să se mai întoarcă. Bun. Le tai gazele. Le tai curentul electric. Nu mai laşi să intre nicio maşină cu alimente şi gata. Îi laşi complet izolaţi. În două luni vor ajunge să se mănânce între ei. Vor autonomie, dar pe spinarea cui?”.

Inuman, dar echitabil faţă de ceea ce cer ei.

Încă ceva. Conform rezultatelor oficiale ale recensământului din 2001, 7.995 de persoane s-au declarat români, respectiv 8.482 cetăţeni ai Ungariei care au considerat că limba lor maternă este româna. Conform surselor provenind din interiorul comunităţii, populaţia română din Ungaria numără 20.000 - 25.000 locuitori, mult peste datele oficiale ale recensământului din 2001. (Wikipedia). Cei mai mulţi români trăiesc în orşul Gyula (Jula - româneşte).

Decembrie 1989 – 2009: 20 de ani libertate captivă



Eram mic. Nu aveam decât nouă ani când la Timişoara se striga pentru prima dată „LIBERTATE”. Mă uitam în jurul meu şi nu înţelegeam prea bine ceea ce se întâmplă. Îmi aduc aminte când tata a venit acasă cu un par în mână, şi-a sărutat toţi cei patru copii şi a plecat. Ştiam că se duce la serviciu. A doua zi a venit acasă. Teafăr. Doi ani mai târziu, el mi-a spus că în seara aceea trebuia să plece la Timişoara, să înăbuşe revolta. Trenurile nu au mai plecat atunci din Vâlcea. Eram mic, nu înţelegeam prea multe.

Câţi îşi mai aduc aminte ca în decembrie 1989 au murit 1142 şi au fost răniţi peste 3100 persoane? Eu nu îmi aduc aminte, dar am citit despre Revoluţie din respect pentru ei.

Să-i lăsăm pe cei care s-au jertfit pentru românica noastră. Să-i lăsăm pe cei care s-au luptat cu regimul comunist pentru ca astăzi, noi să putem spune că trăim liberi. Să-i lăsăm în pace pe cei care au luptat în 1989 şi să ne uităm la cei 20 de ani de istorie LIBERI??!!

Primul nostru an de LIBERTATE a început tot cu violenţe. În ianuarie 1990, pe străzile din Bucureşti s-au auzit cuvinte de genul „Moarte intelectualilor!” sau „Noi muncim, nu gândim!”. Ştiţi cine erau cei care făceau scandal, nu?! Ortacii lui Cozma. Sediile PNL şi PNŢ au fost pentru prima dată vandalizate. Spun pentru prima dată pentru că mai aveau să mai fie o dată. Minerii au plecat la finele lunii ianuarie acasă, pentru câteva zile, deoarece pe 18 februarie Capitala a fost invadată de 4000 de ortaci, aduşi din Valea Jiului pentru „restabilirea ordinii”. România era în haos, în opinia lui Iliescu şi Roman.

În mai 1990 au loc primele alegeri libere din România, iar Ion Iliescu (FSN) este pus, legal, în fruntea ţării. Iliescu a câştigat atunci în faţa lui Radu Câmpeanu (PNL) şi Ion Raţiu (PNŢ). Legalitatea lui Iliescu a fost contestată de sute de oameni care au ieşit în stradă, în Piaţa Universităţii din Bucureşti pe 15 iunie 1990. Protestele acelea aveau să fie oprite, destul de sângeros, de forţele de ordine şi, surpriză, MINERI. Manifestaţiile din iunie 1990 au fost supranumite „Golaniada”', titlu provenind din apelativul „golan”, folosit îndeosebi de către Ion Iliescu.

Iliescu l-a avut ca premier în acea perioadă pe „omul fără gât” (de la plovorul pe gât) Petre Roman. Surpriză. În 1991 minerii au ieşit din nou în stradă. A treia oară. Unii spun că de data aceasta Ion Iliescu i-a chemat, alţii spun că minerii au venit singuri. Cert este că Iliescu şi premierul Roman nu prea se înţelegeau. Pe 25 septembrie, Miron Cozma şi ortacii lui au ajuns la Bucureşti şi i-au cerut demisia lui Roman, care....nu şi-a dat-o, dar care pe 16 octombrie 1991 a fost schimbat cu Teodor Stolojan.

Tot în 1990 au început şi marile privatizări. Nu are rost să spun cum au fost făcute ele, de-a lungul anilor, dar pot aminti câteva: Romtelecom, Sidex, Combinatul Siderurgic Reşiţa, IPRS Băneasa, Petrom.

În octombrie 1992, Ion Iliescu (acum şef la FDSN) este reales în funcţia de preşedinte al României. Iliescu l-a învins în turul doi al alegerilor pe Emil Constantinescu (CDR). Iliescu îl numeşte premier pe Nicolae Văcăroiu, pe data de 20 noiembrie 1992 şi care rămâne, surprinzător, în funcţie până pe 11 decembrie 1996, când Iliescu este schimbat.

Pe 17 noiembrie 1996, românii votează schimbarea. Majoritatea românilor îl votează preşedinte pe Emil Constantinescu (CDR), în defavoarea lui Ion Iliescu (PDSR). Nu ştiu cât de fericită a fost schimbarea având în vedere că România a avut trei premieri în patru ani: Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 - 17 aprilie 1998); Radu Vasile (17 aprilie 1998 - 22 decembrie 1999) şi Mugur Isărescu, interimar (22 decembrie 1999 - 28 decembrie 2000).

Mandatul lui Constantinescu a fost umbrit şi de alte evenimente, dar cele mai grave fiind mineriadele din ianuarie şi februarie 1999.

Românii, sătui de schimbare îl realeg, pentru a treia oară (???!!!) pe Ion Iliescu, pe data de 10 decembrie 2000. Culmea este că în turul al doilea, Iliescu s-a luptat cu Corneliu Vadim Tudor (PRM). Iliescu trage din nou lozul câştigător în ceea ce priveşte premierul şi în numeşte pe Adrian Năstase, (28 decembrie 2000 - 28 decembrie 2004).

Acest premier, Adrian Năstase, a fost acuzat de corupţie, de trafic de influenţă şi altele (gen „mătuşa Tamara” sau „Zambaccian”), avea să fie împins în faţă de Iliescu (PSD + PUR) în lupta pentru preşedinţie, din decembrie 2004. Atunci, Traian Băsedscu (PD+PNL = Alianţa D.A.), un alt politician contestat (dosarul „Flota”) avea să piardă în faţa lui Năstase, dar câştiga în turul al doilea. Băsescu i-a spus lui Năstase, în noaptea dintre 12-13 decembrie 2004, „Adriane nici nu ştii, cât de mic începi să fii”. Şi a avut dreptate. Adrian Năstase a dispărut de pe şcena politică românească.

Nici Băsescu nu a avut un mandat liniştit. Numit premier, Călin Popescu-Tăriceanu s-a certat cu Băsescu, iar românii au devenit martorii unui bâlci politic. Chiar şi aşa, Băsescu se poate mândri că a semnat intrarea României în NATO (29 martie 2004) şi în Uniunea Europeană (1 ianuarie 2007).

Tot în mandatul lui Băsescu mai avem de subliniat alte patru momente istorice. Pe 19 mai 2007, românii sunt chemaţi la referendum pentru a vota sau nu demiterea preşedintelui. Demersul a fost iniţiat de PSD. Surpriză, românii l-au reales pe Băsescu (a doua oară). În toamna lui 2007, românii sunt chemaţi din nou la referendum. De data aceasta să aleagă dacă vor sau nu votul uninominal. Românii şi-au dat acordul, iar în 2008 au votat „omul şi nu lista”. RELATIV. Al treilea moment important a fost demiterea Guvernului Boc, într-o zi de marţi, 13 octombrie 2009. Nu are rost să mai comentăm acest lucru. Bun sau rău.

Al patrulea moment sunt alegerile din noiembrie – decembrie 2009. Băsescu a câştigat, încă o dată, alegerile, de data acesta în defavoarea lui Mircea Geoană (PSD+PC). De ce spun că este un moment important şi chiar unicat în istoria României? Din simplul motiv că un partid politic, PSD, a contestat alegerile mai mult decât verbal. Pentru prima dată în 20 de ani, în România s-a ajuns la o verificare a buletinelor nule de vot.

Pentru omul obişnuit nu mai contează cine va fi sau nu preşedinte. Important este că ţara are nevoie de unul.


De ce trebuie votat Băsescu?

Una mică vă spun. Băsescu, chior, chel, mariner şi ce mai e el, trebuie votat dintr-un singur motiv. Unul singur. CONTINUITATE. Şi nu orice fel de continuitate, una cu tradiţie.

Tradiţia CeauşESCU – IliESCU – ConstantinESCU - BăsESCU.

Geoană. Auzi, Geoană. Nu sună bine. Nu rimează. Eeee. Dacă chiar se dorea schimbarea era ales AntonESCU, că el e de-al casei.

Bafta şi mult noroc la votul de Sf. Nicolae. Oricum am vota, toţi românii vom primii nuiele, pe spinare.

VOTUL ILEGAL ÎNSEAMNĂ ÎNCHISOARE (dacă eşti prost şi te prinde). Absenteismul de la vot naşte monştri (Priviţi ce am putut să alegem. Şi eu sunt vinovat!). BYE

Concursul: Vreau să fiu preşedinte

Doamnelor şi domnilor vă prezentăm concursul: Vreau să fiu preşedinte. Gazda dumneavoastră din seara acesta va fi Daaaaaaaaan Diaconescuuuuuuuu, extraordinar şi senzaţional, în direct şi în reluare.
Concursul se va desfăşura după regula, cine răspunde corect la cele mai multe întrebări câştigă. Concurenţii au la dispoziţie trei variante ajutătoare, fifty- fifty, sună un prieten şi întreabă publicul, sau ISOMARUL după caz.
Dan Diaconescu:
În seara acesta avem 12 concurenţi. Unul şi unul. Aleşi special pentru a vă oferi dumneavoastră doamnelor şi domnilor un spectacol de cea mai joasă calitate. Şi iată concurenţii: Traian Băsescu (PDL), zis şi „marinerul” şi „el presidente” şi golden şliţ” şi „băi găozarilor” şi „păsărică”. Următorul candidat este Mircea Geoană (PSD+PC) zis „prostănacul”. Crin Antonescu (PNL) zis şi „Crin floare rară, dar rară frate”. Independentul Sorin Oprescu supranumit „doctorul”. Urmează celebrul şi incontestabilul Corneliu Vadim Tudor căruia i se mai spune şi „vaccin”, „spitalul nr 9” sau „şocuri”. Un alt candidat celebru este şi George Becali (PNG) acest adevărat „cioban” al fotbalului şi politicii româneşti. Urmează Kelemen Hunor (UDMR) zi şi „Magyar şmecher” (Ungur şmecher). El este Remus Cernea (Partidul Verde) zis şi „roakerul hi(gh)”. După care vine Ovidiu Iane (Partidul Ecologist Român) zis şi „vânătorul” sau „gateristul”. Al zecelea concurent este Constantin Rotaru (Partidul Alianţa Socialistă) căruia i se mai spune şi „ceapistul”. Urmează alţi doi independenţi şi anume Ninel Potârcă zis „rumînul” şi Eduard Manole zis şi „nu am bani în cont dar sunt miliardar” (conform declaraţiei de la BEC).

Diaconescu:
Cu astea fiind spuse să începem. Prima întrebare este cum va arăta România peste cinci ani?
Băsescu:
Dracu ştie. Chiar am faţa unuia care ştie? Bă găozarule, eu cred că România va trece la un alt nivel. Să vezi tu bah, dacă peste cinci ani nu o să stea UE şi o să aştepte să adere la România. Ai să vezi băh.
Geoană:
Nenea eu nu ştiu din astea. Pot să sun un prieten? (ţâr. Alo nenea Iliescu, săru’ mâna. Unde o să fie România peste cinci ani…..Dar ce are mama cu asta?…aha. Şi crede-ţi că mai are loc?…. Bine şefu’). Nenea Diaconescu nu pot spune ce mi-a spus şefu că îmi e ruşine.
Antonescu:
România peste cinci ani va înflorii, ca un crin, ca un trandafir….
Oprescu:
Peste cinci ani România va fi acolo unde trebuie băh. Pe masa de operaţie cu maţele atârnate.
C.V. Tudor:
La nebuni, acolo va fi. Mafioţilor. Criminalilor.
Becali:
Băh, băh, nu îmi zîci mie de dinastea. Înţeles băh. Aici va fi băh. Aici. Pac, pac şi România va fi aici. Ai înţeles? Ia aici o mie de euro şi dă-mi punctu’ că dacă nu SMĂRĂNDESCUUUUUU.
Hunor:
Románia lesz Magyarországon (România va fi în Ungaria)
Cernea:
România peste cinci ani va fi verde (şi scoase un fum pe gură). Pace.
Iane:
Nenea Diconescu, acesta mic cu pleată mi-a furat răspunsul. Mucosul.
Rotaru:
PAS. (- Diaconescu: Da domnule Rotaru ştim de la ce partid sunteţi). Nu măh, am zis PAS, la altă întrebare, pentru că eu văd România la CAP.
Potârcă:
Deci domnu’, care cum vă zîce eu, deci Rumania, e că care Rumania, că fraţi mei o să facă Rumania să nu e.
Manole:
Chiar crezi că îmi pasă. Eu am auzit că e mişto să fii preşedinte şi d'aia m-am băgat şi io aici.

Diaconescu:
Senzaţional, toţi au răspuns de…….ZERO puncte. A doua întrebare, dacă ajungeţi preşedinte spre ce ţară o să orientaţi România?
Băsescu:
Păi spre Franţa, Italia şi Spania că au multe podgorii. Spre Germania şi Anglia că ăştia fac o bere mamă, mamă. Şi cred că spre Finlanda că au o votka trăznet.
Geoană:
Ştiu, ştiu. Pe asta o ştiu. America. (ţâr. Alo, da şefu’. ….Iar mama. Ce are mama….. Bine şefu’). Pot să schimb răspunsul. A zis şefu’ că spre Rusia.
Antonescu:
Păi cred că spre Spania şi Portugalia că au nişte plaje mişto.
Oprescu: Nu ştiu. Asta e întrebare capcană?
C.V. Tudor:
Păi spre Africa nu. Spre Rusia nu. Spre America nu, că sunt mafioţi. Spre Israel nu. Spre nimeni băh. Închid graniţele. A. Nu, spre Ungaria o să ne îndreptăm...cu armele :))))).
Hunor:
Bine că e la tine deştept. Eu cînd ajunge preşedinte la Ungaria (Diaconescu: România vreţi să spuneţi). So crezi tu că se va mai numi Rumania.
Cernea:
Spre toată America de Sud că au o pădure tropicală cool şi mai au ceva alb, de care nu pot vorbi. Pace.
Iane:
Băh, ăsta mic iar mi-a furat ideea. Îl omor băh. Şi eu tot de tropicala aia vroiam să zîc. Dar auzi măi mucosule, cu praful ală alb ce e?
Rotaru:
Spre Uniunea Sovietică. Cum, nu mai e? O reînfiinţăm că de aia suntem clasa muncitoare.
Potârcă:
Care este domnu’, că eu care dacă ajunge prezedinte din ăsta o să apropii mult Rumania de fraţi mei de la India.
Manole:
Ce îmi pasă. Nu ţi-am zis că eu vreau să fiu preşedinte că e mişto.

Diaconescu:
Deci tot la ZERO puncte suntem. Întrebarea a treia. Atenţie! Cine răspunde corect la această întrebare câştigă premiul cel mare. Şi acum, în zece secunde spuneţi cine a omorât-o pe Elodia?
Băsescu:
Vai domnu’ Diaconescu. Dar e simplu. Majoritatea parlamentară. Ăştia lu’ Vântu, Patriciu şi Voiculescu şi alţi.
Geoană:
Băsescu, el a omorât-o şi nu vrea să recunoască. Lasă că te spun eu lu’ nenea Iliescu.
Antonescu: Ăştia doi, Geoană şi Băsescu. Vă spun eu că sunt în cârdăşie.
Oprescu:
Eu nu. Pe cuvânt. Nu ştiu cine era aia.
C.V. Tudor:
Mafioţii, criminalii, negrii, evreii, chinezii, toţi au omorât-o. Toţi odată.
Hunor:
Nem értem a kérdést, hogy ki ölte Elodia (nu înţeleg întrebarea cine a omorât-o pe Elodia)
Cernea:
A murit Elodia?! Nuuuuuuu. Eu cu cine mai fumez? Pace.
Iane:
Băh mucosule. Băh. Ia stai, că acum nu îmi mai fură răspunsul. Nu ştiu cine, dar ştiu de ce. Pentru că a vrut să salveze pădurile din Antarctica.
Rotaru:
PAS = Păstrez Acest Secret
Manole:
Nu ştiu şi nu îmi pasă. Eu vreau să fiu preşedinte că e mişto.
Potârcă:
Eu care este şi care vă zîce că care nu ştie cine a hîcâit-o pe asta, pe piranda asta Elodia. De unde „cioaca” mea să ştiu?
Diaconescu:
Da. Acesta este răspunsul domnule Potârcă, Cioacă. Felicitări sunteţi noul preşedinte al României.
Ţâr…ţâr. –
Diaconescu: Alo?! – Voce (presupunem Elodia): Băh mai slăbiţi-mă că nu sunt moartă. Doar că am fugit din ţară că mi s-a luat de unii ca voi.
Diaconescu:
Îmi pare rău domnule Potârcă, dar se pare că Elodia nu e moartă, deci nici dumneata nu eşti preşedinte.
Diaconescu:
Doamnelor şi domnilor se pare că am avut 12 candidaţi şi cu toţii s-au făcut de cacao (Geoană: cu lapte? Că mie numai aşa îmi place). Ne aşteaptă alţi cinci ani de chin şi jale.


Dumnezeu cu mila.


(Acesta este un panflet. Să fie tratat ca atare)

Sunt fericit. O să trăiesc bine ... peste 15-20 de ani


Marţi, 10 noiembrie 2009, pe situl Realitatea.net a fost postată o declaraţie a preşedintelui Traian Băsescu şi candidat PD-L în cursa pentru Cotroceni. Actualul preşedinte al României ne anunţă plin de entuziasm că în 15-20 de ani românii vor trăi bine.

<< În urmă cu cinci ani le ura românilor "Să trăiţi bine!". Dacă atunci nu preciza când vor trăi românii bine, acum preşedintele a dat un termen: peste 15-20 de ani.

"În 15-20 de ani noi vom trăi extraordinar de bine în România", a spus Traian Băsescu, la o emisiune electoarală difuzată pe postul, EtnoTv. Şeful statului a explicat şi motivele de speranţă pentru viitor: "dincolo de a fi o naţiune care va valorifica avantajul de a fi revenit în lumea civilizată, suntem şi o ţară cu resurse".

Optimismul lui Traian Băsescu nu se opreşte aici. Preşedintele spune că vârful crizei a fost depăşit şi că România va beneficia de creştere economică în 2010.

"Deja vârful crizei s-a depăşit, de acum începem să revenim către o creştere economică, iar în trimestrul II al anului 2010 chiar vom relua creşterea economică", a afirmat şeful statului. >> (sursa: Realitatea.net).

Domnule Băsescu, zi zău cu limba scoasă şi am să te cred. Îl mai ţineţi minte pe Silviu Brucan? Omul ală, criticat de uni, laudat de alţii, spunea cu mult timp în urmă că România va trece printr-o perioadă de 20 de ani de tranziţie. Bine. Omul era optimist şi spunea că prin 2010 – 2015 românul va începe să trăiască bine. Acum doar „trăienim” bine.

Domnul Băsescu ne spune că trebuie să mai aşteptăm încă 15-20 de ani, începând de azi, să trăim bine. Nu zău. Păi până atunci ce trebuie să fac? Domnule Traian Băsescu, noi românii, adică fraieri „ăştia” care încă vă mai votăm şi încă mai punem „botu`” la vrăjelile voastre, vrem să TRĂIM BINE ACUM.

Dacă tot aţi aprobat noua Lege a Salarizării, pe care eu personal o consider bună, ar trebui să fie un pic modificată. Nu mult, un piculeţ. Şi anume să se introducă în grila de salarizare şi salariul de parlamentar care ar trebui să fie de maxim 1500 lei (cât câştigă un medic după şase ani de şcoală şi alţi şase de rezidenţă sau un profesor după 15 ani de muncă), iar Preşedintele să aibă cel mai mare salariu dintre din stat, aşa cum e şi normal, dar care să nu fie mai mare de 2500 lei şi să se renunţe la toate sporurile şi beneficile. Să vă vedem atunci cât de „bine trăiţi”.

Francezii spun: Liberté, Egalité, Fraternité (Libertate, Egalitate, Fraternitate). Pentru România se aplică: Libertate, dar ciocul mic; Egalitate între şmecheri, fraieri (poporul) nu contează şi Fraternité (Fraternitate) între moguli şi „falimente” pentru restul.

O SĂ TRĂIM BINEEEEEE.....PESTE 15 - 20 - 1000 ANI, CĂ TOT AIA E.

Calcule şi calculele


Am intrat în campania electorală cu toată forţa. Nimic de spus. Doar că românilor le este deja lehamite de tot. Politicienii se plimbă peste tot prin România şi se laudă cu faptul că „dacă alegerile ar fi duminica acesta ar câştiga". Vax! Nici unul dintre ei nu îşi pune întrebarea: CÂŢI ROMÂNI VOR MAI VENI LA VOT? Să fim serioşi. La ultimele alegeri prezidenţiale s-au prezentat la vot doar 58,5% dintre alegători, la primul tur şi 55,2% la turul doi. La referendumul din mai 2007, cel cu demiterea preşedintelui, doar 44,45% de români cu drept de vot s-au mai prezentat la urne. Tot în 2007, lareferendumul pentru votul uninominal s-au prezentat la vot doar 26,51% dintre alegatori. La ultimele alegeri legislative, cele din 2008, doar 39,26% dintre români au considerat că trebuie să meargă să-şi voteze reprezentanţii în Parlament.
„Hell - ou", domnilor candidaţi la preşedinţie, domnilor politicieni, câţi români credeţi ca vor veni la aceste alegeri? Mai lăsaţi „calculelele".
Dacă ne luăm după sondajele reale sau ireale, azi ar ieşi preşedinte Traian Băsescu, mâine Mircea Geoană, poimâine Antonescu sau Oprescu. Acum, totul depinde de cine comandă sondajul şi unde se desfăşoară. Sondajele nu sunt realizate pe stradă, pentru că românul obişnuit are alte probleme. Nu stă el să se gândească cine e Potârcă, Cristian Iane, Cernea, Rotaru sau Eduard Manole. Nici nu se mai întreabă ce gândesc Băsescu, Antonescu, Geoană, Kelemen sau Oprescu. De Becali sau Vadim Tudor nici nu se mai pune problema. Românul se gândeşte săracul la ce va mânca mâine, daca îşi va lua salariul luna asta, daca mâine va mai avea loc de muncă sau nu. Românul are alte probleme. Are „gripă porcină”, are un viitor nesigur, are găuri în buzunar şi lista ar putea continua la infinit. Românul vrea să afle de la politicieni alte lucruri decât cine va fi premier sau de ce X sau Y nu e bun ca preşedinte. Românul vrea să ştie ce se întâmpla cu bani din taxele pe care le plăteşte. De ce deraiază trenurile în România? De ce economia mondiala începe să-şi revină, pe când cea naţională se scufundă? De ce stă la cozi, ca pe timpul comunismului, să-şi cumpere medicamente? De ce, de ce, de ce?....
Conform calculelor şi calculelelor prevăd ca la alegerile de pe 22 noiembrie nu vor veni mai mult de 35% dintre românii cu drept de vot, în cel mai fericit caz, iar la al doilea tur, Dumnezeu cu mila!
Cu stimă şi respect. Semnează un cetăţean ameţit de praful de pe tobă oferit de mai
marii acestei naţii.

Ţara lu` „Premier- Vodă”


România poate intra liniştită în Cartea Recordurilor. De şase zile România are trei premieri şi niciunul nu poate face nimic. Guvernul Boc II, după ce a „picat” testul moţiunii, a rămas doar de formă. Guvernul condus de Emil Boc nu mai are putere de decizie, dar încă este oficial în funcţiune. Deci şi prin urmare avem un premier, Emil Boc.
Lucian Croitoru, premierul desemnat de Traian Băsescu se chinuie să formeze un cabinet, oferind coaliţiei formată „ad-hoc” PNL+PSD+PC+UDMR+etc. câte un post. Mai mult, ”croitoraşul cel viteaz” ar fi dispus să cedeze ministerul de interne către PSD. De fapt, se încearcă dregerea busuiocului, după demiterea lui Nica, demitere care a dus la tot tam-tam-ul din politica românească. Deci, cu Lucian Croitoru avem doi premieri.
Cel de al treilea premier, chiar dacă este doar cu numele, este Klaus Johannis, primar de Sibiu. Chiar dacă preşedintele Traian Băsescu i-a recunoscut calităţile, Klaus Johannis nu va ajunge oficial premier pentru că este propus de alţii. Şi cu Klaus avem trei.
Ce urmează?!
Nu este exclus ca în zilele care următoare să vedem şi alte propuneri pentru postul de premier.
De exemplu, Gigi Becali ar putea să-l nominalizeze pentru funcţia de prim-ministru pe Argăseală. O altă nominalizare ar putea veni din partea lui Vadim. Acesta s-ar auto-propune pentru postul de premier, ar rămâne şi preşedinte, şi-ar păstra şi postul de euro-parlamentar şi bineînţeles ar prelua şi postul de ministru al sănătăţii. Sorin Oprescu ar putea să-l nominalizeze pentru postul de pemier pe..., nu ştim şi nici el nu cred că ştie. Ar mai fi propunerea lui Nati Meir, în persoana lui Adi copilu` Minune şi o să cântăm cu/ca to(n)ţii „oooooooooooooo viaţa noastră de români amărâţi”.

Dreptul la cultura


Săptămâna trecută am fost la Capitală frate. Nimic de zis. Ați putea spune şi ce dacă? Banal. Totuși, ceea ce vreau să punctez în acest coment nu se referă strict la mirobolanta noastră Capitală, ci la cultură. La dreptul de a citi.
1. În autocarul care mă ducea agale spre Bucureşti, în scaunul din faţa mea stăteau relaxate două femei. Ambele de meserie librar. Discuţia dintre cele două doamne mi s-a părut foarte interesantă.
Prima doamnă: Ştii? La mine în librărie intră omul se uită şi mă întreabă de ce am preţurile aşa mari. Ce pot să-i răspund? Că nu eu le stabilesc. O să dau faliment cu ăştia.
A doua doamnă: Ştiu perfect. Şi la mine e la fel. Nu văd cum o scot la capăt. Plus că mai am probleme şi cu cele emise de Adevărul. Sunt foarte scumpe. Plus că în momentul în care trebuie să le returnezi, iar acestea sunt zgâriate sau un pic şifonate trebuie să le plătesc din buzunarul meu.
Doamna 1: Te înţeleg. Eu am păţit-o. Şi aştia se mai înterabă de ce lumea nu prea mai cumpără carţi.
Le-am lăsat pe doamne să îşi continue discuţia, dar nu înainte de a trage o concluzie: Omul de rând, ca mine, ca tine,..., vrea să citească, dar ce?!. Preţurile unor cărţi sunt prea piperate, iar cele ieftine sunt de proastă calitate. Totuşi, o dată pe lună, sau poate la două, ne rupem din puţinul nostru pentru a cumpăra o carte. Nu e aşa???
2. A doua problemă, pentru mine fascinantă, se referă la cititul în metrou. Nu înţeleg cum pot unele persoane să se concentreze la rândurile unei cărţi în aglomeraţia infernală a metroului bucureştean. Eu unul nu a-şi putea. Mă uitam în jur, cu plină admiraţie, la persoanele care făceau acest lucru în jurul meu. Şi nu era vorba de una sau două persoane. Am numărat în după masa aceea nu mai puțin de 15 (în cele 3 vagoane pe care le puteam vedea lejer). Nu am putut decât să cred că acele persoane sunt foarte ocupate, dar cu un talent extraordinar de a-şi calcula timpul liber. Am presupus că în metrou omul respectiv profită de o liniște aparentă fată de viaţa cotidiană, iar cartea este refugiul său.
Îmi pare rău că nu sunt aşa şi eu. Nu mai ţin minte când am citit ultima carte sau care a fost. Îmi e ruşine de mine.

Istoria presiei postcomuniste din Valcea


Luni, ora 16.30, locatia: Biblioteca Judeteana „Antim Ivireanu” Ramnicu Valcea.
Sectia de periodice a bibliotecii mai sus mentionate a organizat un simpozion pe tema „180 de ani de presa in Romania”. Subsemnatul, Adi Stroescu a fost si el invitat la acest simpozion, cica pe post de a prezenta o scurta istorie a presei post comuniste din judetul Valcea. Nimic de spus. Chiar am fost entuziasmat, pe langa faptul ca am lucrat la acest proiect mai bine de 2 nopti (ziua nu am timp).
Am ajuns in fata si mi-am expus proiectul catre un public impartit in doua. Unul interesat si chiar captivat de ceea ce afisam pe ecranul proiectorului si unul plictisit, parca fortat sa asiste la manifestare.
Una peste alta, eu unul m-am simtit multumit. A fost o experienta placuta, mai ales ca eu sunt obisnuit sa pun intrebari si nu sa raspund la ele.
Bye. Bye


NOI (3)

Prima mea postare este un copy – paste. Ceea ce veti citi mai jos este scris de Oana Chitu, femeia care m-a invatat sa traiesc. TE IUBESC


Pe an ce trece cuvintele se imputineaza, devin mai inutile, mai slabe, mai inexpresive. Asta pentru ca dupa trei (3) ani cuvintele isi pierd puterea si tot ce ramane in urma lor sunt amintirile, momentele mai frumoase sau mai putin frumoase, iubirea, regretele, rasetele, lacrimile. In urma cuvintelor, dincolo de ele ramanem NOI, suntem noi doi, in globul nostru de cristal faurit din vise, nu cuvinte, nu promisiuni desarte, ci sperante si nazuinte.

Acum, la trei ani dupa intamplarea noastra, nu-mi pot gasi destule cuvinte sau cuvinte mai frumoase pentru a putea exprima mai bine fericirile si tristetile noastre. Vor ramane asa, in forma lor sferica, plutind stralucitoare in jurul aurelor noastre.

Iti multumesc pentru increderea ta, pentru crizele de ras, pentru siguranta iubirii ce mi-o porti.
La multi ani noua!

SURSA:
http://welcometoparanoialand.blogspot.com