Decembrie 1989 – 2009: 20 de ani libertate captivă

Eram mic. Nu aveam decât nouă ani când la Timişoara se striga pentru prima dată „LIBERTATE”. Mă uitam în jurul meu şi nu înţelegeam prea bine ceea ce se întâmplă. Îmi aduc aminte când tata a venit acasă cu un par în mână, şi-a sărutat toţi cei patru copii şi a plecat. Ştiam că se duce la serviciu. A doua zi a venit acasă. Teafăr. Doi ani mai târziu, el mi-a spus că în seara aceea trebuia să plece la Timişoara, să înăbuşe revolta. Trenurile nu au mai plecat atunci din Vâlcea. Eram mic, nu înţelegeam prea multe.

Câţi îşi mai aduc aminte ca în decembrie 1989 au murit 1142 şi au fost răniţi peste 3100 persoane? Eu nu îmi aduc aminte, dar am citit despre Revoluţie din respect pentru ei.

Să-i lăsăm pe cei care s-au jertfit pentru românica noastră. Să-i lăsăm pe cei care s-au luptat cu regimul comunist pentru ca astăzi, noi să putem spune că trăim liberi. Să-i lăsăm în pace pe cei care au luptat în 1989 şi să ne uităm la cei 20 de ani de istorie LIBERI??!!

Primul nostru an de LIBERTATE a început tot cu violenţe. În ianuarie 1990, pe străzile din Bucureşti s-au auzit cuvinte de genul „Moarte intelectualilor!” sau „Noi muncim, nu gândim!”. Ştiţi cine erau cei care făceau scandal, nu?! Ortacii lui Cozma. Sediile PNL şi PNŢ au fost pentru prima dată vandalizate. Spun pentru prima dată pentru că mai aveau să mai fie o dată. Minerii au plecat la finele lunii ianuarie acasă, pentru câteva zile, deoarece pe 18 februarie Capitala a fost invadată de 4000 de ortaci, aduşi din Valea Jiului pentru „restabilirea ordinii”. România era în haos, în opinia lui Iliescu şi Roman.

În mai 1990 au loc primele alegeri libere din România, iar Ion Iliescu (FSN) este pus, legal, în fruntea ţării. Iliescu a câştigat atunci în faţa lui Radu Câmpeanu (PNL) şi Ion Raţiu (PNŢ). Legalitatea lui Iliescu a fost contestată de sute de oameni care au ieşit în stradă, în Piaţa Universităţii din Bucureşti pe 15 iunie 1990. Protestele acelea aveau să fie oprite, destul de sângeros, de forţele de ordine şi, surpriză, MINERI. Manifestaţiile din iunie 1990 au fost supranumite „Golaniada”', titlu provenind din apelativul „golan”, folosit îndeosebi de către Ion Iliescu.

Iliescu l-a avut ca premier în acea perioadă pe „omul fără gât” (de la plovorul pe gât) Petre Roman. Surpriză. În 1991 minerii au ieşit din nou în stradă. A treia oară. Unii spun că de data aceasta Ion Iliescu i-a chemat, alţii spun că minerii au venit singuri. Cert este că Iliescu şi premierul Roman nu prea se înţelegeau. Pe 25 septembrie, Miron Cozma şi ortacii lui au ajuns la Bucureşti şi i-au cerut demisia lui Roman, care....nu şi-a dat-o, dar care pe 16 octombrie 1991 a fost schimbat cu Teodor Stolojan.

Tot în 1990 au început şi marile privatizări. Nu are rost să spun cum au fost făcute ele, de-a lungul anilor, dar pot aminti câteva: Romtelecom, Sidex, Combinatul Siderurgic Reşiţa, IPRS Băneasa, Petrom.

În octombrie 1992, Ion Iliescu (acum şef la FDSN) este reales în funcţia de preşedinte al României. Iliescu l-a învins în turul doi al alegerilor pe Emil Constantinescu (CDR). Iliescu îl numeşte premier pe Nicolae Văcăroiu, pe data de 20 noiembrie 1992 şi care rămâne, surprinzător, în funcţie până pe 11 decembrie 1996, când Iliescu este schimbat.

Pe 17 noiembrie 1996, românii votează schimbarea. Majoritatea românilor îl votează preşedinte pe Emil Constantinescu (CDR), în defavoarea lui Ion Iliescu (PDSR). Nu ştiu cât de fericită a fost schimbarea având în vedere că România a avut trei premieri în patru ani: Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 - 17 aprilie 1998); Radu Vasile (17 aprilie 1998 - 22 decembrie 1999) şi Mugur Isărescu, interimar (22 decembrie 1999 - 28 decembrie 2000).

Mandatul lui Constantinescu a fost umbrit şi de alte evenimente, dar cele mai grave fiind mineriadele din ianuarie şi februarie 1999.

Românii, sătui de schimbare îl realeg, pentru a treia oară (???!!!) pe Ion Iliescu, pe data de 10 decembrie 2000. Culmea este că în turul al doilea, Iliescu s-a luptat cu Corneliu Vadim Tudor (PRM). Iliescu trage din nou lozul câştigător în ceea ce priveşte premierul şi în numeşte pe Adrian Năstase, (28 decembrie 2000 - 28 decembrie 2004).

Acest premier, Adrian Năstase, a fost acuzat de corupţie, de trafic de influenţă şi altele (gen „mătuşa Tamara” sau „Zambaccian”), avea să fie împins în faţă de Iliescu (PSD + PUR) în lupta pentru preşedinţie, din decembrie 2004. Atunci, Traian Băsedscu (PD+PNL = Alianţa D.A.), un alt politician contestat (dosarul „Flota”) avea să piardă în faţa lui Năstase, dar câştiga în turul al doilea. Băsescu i-a spus lui Năstase, în noaptea dintre 12-13 decembrie 2004, „Adriane nici nu ştii, cât de mic începi să fii”. Şi a avut dreptate. Adrian Năstase a dispărut de pe şcena politică românească.

Nici Băsescu nu a avut un mandat liniştit. Numit premier, Călin Popescu-Tăriceanu s-a certat cu Băsescu, iar românii au devenit martorii unui bâlci politic. Chiar şi aşa, Băsescu se poate mândri că a semnat intrarea României în NATO (29 martie 2004) şi în Uniunea Europeană (1 ianuarie 2007).

Tot în mandatul lui Băsescu mai avem de subliniat alte patru momente istorice. Pe 19 mai 2007, românii sunt chemaţi la referendum pentru a vota sau nu demiterea preşedintelui. Demersul a fost iniţiat de PSD. Surpriză, românii l-au reales pe Băsescu (a doua oară). În toamna lui 2007, românii sunt chemaţi din nou la referendum. De data aceasta să aleagă dacă vor sau nu votul uninominal. Românii şi-au dat acordul, iar în 2008 au votat „omul şi nu lista”. RELATIV. Al treilea moment important a fost demiterea Guvernului Boc, într-o zi de marţi, 13 octombrie 2009. Nu are rost să mai comentăm acest lucru. Bun sau rău.

Al patrulea moment sunt alegerile din noiembrie – decembrie 2009. Băsescu a câştigat, încă o dată, alegerile, de data acesta în defavoarea lui Mircea Geoană (PSD+PC). De ce spun că este un moment important şi chiar unicat în istoria României? Din simplul motiv că un partid politic, PSD, a contestat alegerile mai mult decât verbal. Pentru prima dată în 20 de ani, în România s-a ajuns la o verificare a buletinelor nule de vot.

Pentru omul obişnuit nu mai contează cine va fi sau nu preşedinte. Important este că ţara are nevoie de unul.

De ce trebuie votat Băsescu?

Una mică vă spun. Băsescu, chior, chel, mariner şi ce mai e el, trebuie votat dintr-un singur motiv. Unul singur. CONTINUITATE. Şi nu orice fel de continuitate, una cu tradiţie.

Tradiţia CeauşESCU – IliESCU – ConstantinESCU - BăsESCU.

Geoană. Auzi, Geoană. Nu sună bine. Nu rimează. Eeee. Dacă chiar se dorea schimbarea era ales AntonESCU, că el e de-al casei.

Bafta şi mult noroc la votul de Sf. Nicolae. Oricum am vota, toţi românii vom primii nuiele, pe spinare.

VOTUL ILEGAL ÎNSEAMNĂ ÎNCHISOARE (dacă eşti prost şi te prinde). Absenteismul de la vot naşte monştri (Priviţi ce am putut să alegem. Şi eu sunt vinovat!). BYE

Concursul: Vreau să fiu preşedinte

Doamnelor şi domnilor vă prezentăm concursul: Vreau să fiu preşedinte. Gazda dumneavoastră din seara acesta va fi Daaaaaaaaan Diaconescuuuuuuuu, extraordinar şi senzaţional, în direct şi în reluare.
Concursul se va desfăşura după regula, cine răspunde corect la cele mai multe întrebări câştigă. Concurenţii au la dispoziţie trei variante ajutătoare, fifty- fifty, sună un prieten şi întreabă publicul, sau ISOMARUL după caz.
Dan Diaconescu: În seara acesta avem 12 concurenţi. Unul şi unul. Aleşi special pentru a vă oferi dumneavoastră doamnelor şi domnilor un spectacol de cea mai joasă calitate. Şi iată concurenţii: Traian Băsescu (PDL), zis şi „marinerul” şi „el presidente” şi golden şliţ” şi „băi găozarilor” şi „păsărică”. Următorul candidat este Mircea Geoană (PSD+PC) zis „prostănacul”. Crin Antonescu (PNL) zis şi „Crin floare rară, dar rară frate”. Independentul Sorin Oprescu supranumit „doctorul”. Urmează celebrul şi incontestabilul Corneliu Vadim Tudor căruia i se mai spune şi „vaccin”, „spitalul nr 9” sau „şocuri”. Un alt candidat celebru este şi George Becali (PNG) acest adevărat „cioban” al fotbalului şi politicii româneşti. Urmează Kelemen Hunor (UDMR) zi şi „Magyar şmecher” (Ungur şmecher). El este Remus Cernea (Partidul Verde) zis şi „roakerul hi(gh)”. După care vine Ovidiu Iane (Partidul Ecologist Român) zis şi „vânătorul” sau „gateristul”. Al zecelea concurent este Constantin Rotaru (Partidul Alianţa Socialistă) căruia i se mai spune şi „ceapistul”. Urmează alţi doi independenţi şi anume Ninel Potârcă zis „rumînul” şi Eduard Manole zis şi „nu am bani în cont dar sunt miliardar” (conform declaraţiei de la BEC).

Diaconescu: Cu astea fiind spuse să începem. Prima întrebare este cum va arăta România peste cinci ani?
Băsescu: Dracu ştie. Chiar am faţa unuia care ştie? Bă găozarule, eu cred că România va trece la un alt nivel. Să vezi tu bah, dacă peste cinci ani nu o să stea UE şi o să aştepte să adere la România. Ai să vezi băh.
Geoană: Nenea eu nu ştiu din astea. Pot să sun un prieten? (ţâr. Alo nenea Iliescu, săru’ mâna. Unde o să fie România peste cinci ani…..Dar ce are mama cu asta?…aha. Şi crede-ţi că mai are loc?…. Bine şefu’). Nenea Diaconescu nu pot spune ce mi-a spus şefu că îmi e ruşine.
Antonescu: România peste cinci ani va înflorii, ca un crin, ca un trandafir….
Oprescu: Peste cinci ani România va fi acolo unde trebuie băh. Pe masa de operaţie cu maţele atârnate.
C.V. Tudor: La nebuni, acolo va fi. Mafioţilor. Criminalilor.
Becali: Băh, băh, nu îmi zîci mie de dinastea. Înţeles băh. Aici va fi băh. Aici. Pac, pac şi România va fi aici. Ai înţeles? Ia aici o mie de euro şi dă-mi punctu’ că dacă nu SMĂRĂNDESCUUUUUU.
Hunor: Románia lesz Magyarországon (România va fi în Ungaria)
Cernea: România peste cinci ani va fi verde (şi scoase un fum pe gură). Pace.
Iane: Nenea Diconescu, acesta mic cu pleată mi-a furat răspunsul. Mucosul.
Rotaru: PAS. (- Diaconescu: Da domnule Rotaru ştim de la ce partid sunteţi). Nu măh, am zis PAS, la altă întrebare, pentru că eu văd România la CAP.
Potârcă: Deci domnu’, care cum vă zîce eu, deci Rumania, e că care Rumania, că fraţi mei o să facă Rumania să nu e.
Manole: Chiar crezi că îmi pasă. Eu am auzit că e mişto să fii preşedinte şi d'aia m-am băgat şi io aici.

Diaconescu: Senzaţional, toţi au răspuns de…….ZERO puncte. A doua întrebare, dacă ajungeţi preşedinte spre ce ţară o să orientaţi România?
Băsescu: Păi spre Franţa, Italia şi Spania că au multe podgorii. Spre Germania şi Anglia că ăştia fac o bere mamă, mamă. Şi cred că spre Finlanda că au o votka trăznet.
Geoană: Ştiu, ştiu. Pe asta o ştiu. America. (ţâr. Alo, da şefu’. ….Iar mama. Ce are mama….. Bine şefu’). Pot să schimb răspunsul. A zis şefu’ că spre Rusia.
Antonescu: Păi cred că spre Spania şi Portugalia că au nişte plaje mişto.
Oprescu: Nu ştiu. Asta e întrebare capcană?
C.V. Tudor: Păi spre Africa nu. Spre Rusia nu. Spre America nu, că sunt mafioţi. Spre Israel nu. Spre nimeni băh. Închid graniţele. A. Nu, spre Ungaria o să ne îndreptăm...cu armele :))))).
Hunor: Bine că e la tine deştept. Eu cînd ajunge preşedinte la Ungaria (Diaconescu: România vreţi să spuneţi). So crezi tu că se va mai numi Rumania.
Cernea: Spre toată America de Sud că au o pădure tropicală cool şi mai au ceva alb, de care nu pot vorbi. Pace.
Iane: Băh, ăsta mic iar mi-a furat ideea. Îl omor băh. Şi eu tot de tropicala aia vroiam să zîc. Dar auzi măi mucosule, cu praful ală alb ce e?
Rotaru: Spre Uniunea Sovietică. Cum, nu mai e? O reînfiinţăm că de aia suntem clasa muncitoare.
Potârcă: Care este domnu’, că eu care dacă ajunge prezedinte din ăsta o să apropii mult Rumania de fraţi mei de la India.
Manole: Ce îmi pasă. Nu ţi-am zis că eu vreau să fiu preşedinte că e mişto.

Diaconescu: Deci tot la ZERO puncte suntem. Întrebarea a treia. Atenţie! Cine răspunde corect la această întrebare câştigă premiul cel mare. Şi acum, în zece secunde spuneţi cine a omorât-o pe Elodia?
Băsescu: Vai domnu’ Diaconescu. Dar e simplu. Majoritatea parlamentară. Ăştia lu’ Vântu, Patriciu şi Voiculescu şi alţi.
Geoană: Băsescu, el a omorât-o şi nu vrea să recunoască. Lasă că te spun eu lu’ nenea Iliescu.
Antonescu: Ăştia doi, Geoană şi Băsescu. Vă spun eu că sunt în cârdăşie.
Oprescu: Eu nu. Pe cuvânt. Nu ştiu cine era aia.
C.V. Tudor: Mafioţii, criminalii, negrii, evreii, chinezii, toţi au omorât-o. Toţi odată.
Hunor: Nem értem a kérdést, hogy ki ölte Elodia (nu înţeleg întrebarea cine a omorât-o pe Elodia)
Cernea: A murit Elodia?! Nuuuuuuu. Eu cu cine mai fumez? Pace.
Iane: Băh mucosule. Băh. Ia stai, că acum nu îmi mai fură răspunsul. Nu ştiu cine, dar ştiu de ce. Pentru că a vrut să salveze pădurile din Antarctica.
Rotaru: PAS = Păstrez Acest Secret
Manole: Nu ştiu şi nu îmi pasă. Eu vreau să fiu preşedinte că e mişto.
Potârcă: Eu care este şi care vă zîce că care nu ştie cine a hîcâit-o pe asta, pe piranda asta Elodia. De unde „cioaca” mea să ştiu?
Diaconescu: Da. Acesta este răspunsul domnule Potârcă, Cioacă. Felicitări sunteţi noul preşedinte al României.
Ţâr…ţâr. – Diaconescu: Alo?! – Voce (presupunem Elodia): Băh mai slăbiţi-mă că nu sunt moartă. Doar că am fugit din ţară că mi s-a luat de unii ca voi.
Diaconescu: Îmi pare rău domnule Potârcă, dar se pare că Elodia nu e moartă, deci nici dumneata nu eşti preşedinte.
Diaconescu: Doamnelor şi domnilor se pare că am avut 12 candidaţi şi cu toţii s-au făcut de cacao (Geoană: cu lapte? Că mie numai aşa îmi place). Ne aşteaptă alţi cinci ani de chin şi jale.

Dumnezeu cu mila.

(Acesta este un panflet. Să fie tratat ca atare)

Sunt fericit. O să trăiesc bine ... peste 15-20 de ani

Marţi, 10 noiembrie 2009, pe situl Realitatea.net a fost postată o declaraţie a preşedintelui Traian Băsescu şi candidat PD-L în cursa pentru Cotroceni. Actualul preşedinte al României ne anunţă plin de entuziasm că în 15-20 de ani românii vor trăi bine.

<< În urmă cu cinci ani le ura românilor "Să trăiţi bine!". Dacă atunci nu preciza când vor trăi românii bine, acum preşedintele a dat un termen: peste 15-20 de ani.

"În 15-20 de ani noi vom trăi extraordinar de bine în România", a spus Traian Băsescu, la o emisiune electoarală difuzată pe postul, EtnoTv. Şeful statului a explicat şi motivele de speranţă pentru viitor: "dincolo de a fi o naţiune care va valorifica avantajul de a fi revenit în lumea civilizată, suntem şi o ţară cu resurse".

Optimismul lui Traian Băsescu nu se opreşte aici. Preşedintele spune că vârful crizei a fost depăşit şi că România va beneficia de creştere economică în 2010.

"Deja vârful crizei s-a depăşit, de acum începem să revenim către o creştere economică, iar în trimestrul II al anului 2010 chiar vom relua creşterea economică", a afirmat şeful statului. >> (sursa: Realitatea.net).

Domnule Băsescu, zi zău cu limba scoasă şi am să te cred. Îl mai ţineţi minte pe Silviu Brucan? Omul ală, criticat de uni, laudat de alţii, spunea cu mult timp în urmă că România va trece printr-o perioadă de 20 de ani de tranziţie. Bine. Omul era optimist şi spunea că prin 2010 – 2015 românul va începe să trăiască bine. Acum doar „trăienim” bine.

Domnul Băsescu ne spune că trebuie să mai aşteptăm încă 15-20 de ani, începând de azi, să trăim bine. Nu zău. Păi până atunci ce trebuie să fac? Domnule Traian Băsescu, noi românii, adică fraieri „ăştia” care încă vă mai votăm şi încă mai punem „botu`” la vrăjelile voastre, vrem să TRĂIM BINE ACUM.

Dacă tot aţi aprobat noua Lege a Salarizării, pe care eu personal o consider bună, ar trebui să fie un pic modificată. Nu mult, un piculeţ. Şi anume să se introducă în grila de salarizare şi salariul de parlamentar care ar trebui să fie de maxim 1500 lei (cât câştigă un medic după şase ani de şcoală şi alţi şase de rezidenţă sau un profesor după 15 ani de muncă), iar Preşedintele să aibă cel mai mare salariu dintre din stat, aşa cum e şi normal, dar care să nu fie mai mare de 2500 lei şi să se renunţe la toate sporurile şi beneficile. Să vă vedem atunci cât de „bine trăiţi”.

Francezii spun: Liberté, Egalité, Fraternité (Libertate, Egalitate, Fraternitate). Pentru România se aplică: Libertate, dar ciocul mic; Egalitate între şmecheri, fraieri (poporul) nu contează şi Fraternité (Fraternitate) între moguli şi „falimente” pentru restul.

O SĂ TRĂIM BINEEEEEE.....PESTE 15 - 20 - 1000 ANI, CĂ TOT AIA E.

Calcule şi calculele

Am intrat în campania electorală cu toată forţa. Nimic de spus. Doar că românilor le este deja lehamite de tot. Politicienii se plimbă peste tot prin România şi se laudă cu faptul că „dacă alegerile ar fi duminica acesta ar câştiga". Vax! Nici unul dintre ei nu îşi pune întrebarea: CÂŢI ROMÂNI VOR MAI VENI LA VOT? Să fim serioşi. La ultimele alegeri prezidenţiale s-au prezentat la vot doar 58,5% dintre alegători, la primul tur şi 55,2% la turul doi. La referendumul din mai 2007, cel cu demiterea preşedintelui, doar 44,45% de români cu drept de vot s-au mai prezentat la urne. Tot în 2007, lareferendumul pentru votul uninominal s-au prezentat la vot doar 26,51% dintre alegatori. La ultimele alegeri legislative, cele din 2008, doar 39,26% dintre români au considerat că trebuie să meargă să-şi voteze reprezentanţii în Parlament.
„Hell - ou", domnilor candidaţi la preşedinţie, domnilor politicieni, câţi români credeţi ca vor veni la aceste alegeri? Mai lăsaţi „calculelele".
Dacă ne luăm după sondajele reale sau ireale, azi ar ieşi preşedinte Traian Băsescu, mâine Mircea Geoană, poimâine Antonescu sau Oprescu. Acum, totul depinde de cine comandă sondajul şi unde se desfăşoară. Sondajele nu sunt realizate pe stradă, pentru că românul obişnuit are alte probleme. Nu stă el să se gândească cine e Potârcă, Cristian Iane, Cernea, Rotaru sau Eduard Manole. Nici nu se mai întreabă ce gândesc Băsescu, Antonescu, Geoană, Kelemen sau Oprescu. De Becali sau Vadim Tudor nici nu se mai pune problema. Românul se gândeşte săracul la ce va mânca mâine, daca îşi va lua salariul luna asta, daca mâine va mai avea loc de muncă sau nu. Românul are alte probleme. Are „gripă porcină”, are un viitor nesigur, are găuri în buzunar şi lista ar putea continua la infinit. Românul vrea să afle de la politicieni alte lucruri decât cine va fi premier sau de ce X sau Y nu e bun ca preşedinte. Românul vrea să ştie ce se întâmpla cu bani din taxele pe care le plăteşte. De ce deraiază trenurile în România? De ce economia mondiala începe să-şi revină, pe când cea naţională se scufundă? De ce stă la cozi, ca pe timpul comunismului, să-şi cumpere medicamente? De ce, de ce, de ce?....
Conform calculelor şi calculelelor prevăd ca la alegerile de pe 22 noiembrie nu vor veni mai mult de 35% dintre românii cu drept de vot, în cel mai fericit caz, iar la al doilea tur, Dumnezeu cu mila!
Cu stimă şi respect. Semnează un cetăţean ameţit de praful de pe tobă oferit de mai marii acestei naţii.